9 definiții pentru heterozis heterosis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HETERÓZIS s. n. Creștere a vitalității, a puterii de adaptare, a productivității etc. în urma încrucișării dintre două soiuri de plante sau dintre două rase de animale cu ereditate diferită. – Cf. germ. heterözisch.

HETERÓZIS s. n. Creștere a vitalității, a puterii de adaptare, a productivității etc. în urma încrucișării dintre două soiuri de plante sau dintre două rase de animale cu ereditate diferită. – Cf. germ. heterözisch.

heterozis sn [At: DEX / V: ~osis / Pl: ~uri / E: ger heterözis] Creștere a vitalității, a puterii de adaptare, a productivității etc. în urma încrucișării dintre două soiuri de plante sau dintre două rase de animale cu ereditate diferită.

HETERÓZIS s.n. Sistem special de hibridare între două soiuri de plante sau rase de animale cu ereditate diferită, având ca rezultat indivizi cu calități deosebite și cu o productivitate excepțională. [Var. heterosis s.n. < fr. hétérosis].

HETERÓZIS s. n. sistem special de hibridare între două soiuri de plante sau rase de animale cu ereditate diferită, având ca rezultat indivizi cu calități deosebite și cu o productivitate excepțională. (< fr. hétérosis)

HETERÓSIS s. n. Încrucișare între două soiuri de plante sau două rase de animale cu ereditate diferită, avînd ca rezultat indivizi caracterizați prin mare vitalitate, putere de adaptare la diferite condiții de viață și productivitate ridicată.

HETERÓSIS s. n. Încrucișare între două soiuri de plante sau între două rase de animale cu ereditate diferită, având ca rezultat indivizi caracterizați prin mare vitalitate, prin putere de adaptare la diferite condiții de viață și prin productivitate ridicată. – Germ. Heterözisch. (< gr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: heterozis
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heterozis
  • heterozisul
  • heterozisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • heterozis
  • heterozisului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heterosis
  • heterosisul
  • heterosisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • heterosis
  • heterosisului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

heterozis heterosis

  • 1. Creștere a vitalității, a puterii de adaptare, a productivității etc. în urma încrucișării dintre două soiuri de plante sau dintre două rase de animale cu ereditate diferită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: