9 definiții pentru heterogrefă eterogrefă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

heterogre sf [At: D. MED. / V: et~ / Pl: ~fe / E: fr hétérogreffe] (Med) Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ, în care grefonul provine de la o altă specie Si: heteroplastie.

HETEROGRÉFĂ, heterogrefe, s. f. (Med.) Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ în care grefonul provine de la o altă specie; heteroplastie. [Var.: eterogréfă s. f.] – Din fr. hétérogreffe.

HETEROGRÉFĂ, heterogrefe, s. f. (Med.) Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ în care grefonul provine de la o altă specie; heteroplastie. [Var.: eterogréfă s. f.] – Din fr. hétérogreffe.

HETEROGRÉFĂ s.f. (Med.) Grefă2 în care grefonul provine de la o altă specie; heteroplastie. [Var. eterogrefă s.f. / < fr. hétérogreffe].

HETEROGRÉFĂ s. f. grefă2 cu grefonul luat de la o altă specie; heteroplastie. (< fr. hétérogreffe)

eterogre sf vz heterogrefă

ETEROGRÉFĂ s. f. v. heterogrefă.

ETEROGRÉFĂ, s. f. V. heterogrefă.

ETEROGRÉFĂ s.f. v. heterogrefă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

heterogréfă s. f. heterogréfe

Intrare: heterogrefă
heterogrefă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heterogre
  • heterogrefa
plural
  • heterogrefe
  • heterogrefele
genitiv-dativ singular
  • heterogrefe
  • heterogrefei
plural
  • heterogrefe
  • heterogrefelor
vocativ singular
plural
eterogrefă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eterogre
  • eterogrefa
plural
  • eterogrefe
  • eterogrefele
genitiv-dativ singular
  • eterogrefe
  • eterogrefei
plural
  • eterogrefe
  • eterogrefelor
vocativ singular
plural

heterogrefă eterogrefă

  • 1. medicină Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ în care grefonul provine de la o altă specie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: heteroplastie

etimologie: