14 definiții pentru hermeneutic ermaneutic ermeneutic ermineftic erminevtic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hermeneutic, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ici, ~ice / E: fr herméneutique, ger Hermeneutik] 1 sf Știință și artă a interpretării textelor vechi, în special biblice Si: exegeză. 2 sf (Pgn) Știință a interpretării fenomenelor culturii spirituale. 3-4 a Specific hermeneuticii (1-2). 5-6 a Referitor la hermeneutică (1-2). 7-8 a Care aparține hermeneuticii (1-2).

HERMENÉUTIC, -Ă, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutică; referitor la hermeneutică. [Var.: ermenéutic, -ă adj.] – Din fr. herméneutique.

HERMENÉUTIC, -Ă, hermeneutici, -ce, adj. Cu caracter de hermeneutică; de hermeneutică. [Var.: ermenéutic, -ă adj.] – Din fr. herméneutique.

HERMENEÚTIC, -Ă adj. Referitor la hermeneutică, de hermeneutică. [Var. ermeneutic, -ă adj. / < fr. herméneutique].

HERMENEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la hermeneutică. II. s. f. 1. știința sau arta de a interpreta vechile texte religioase, obscure, criptice; (p. ext.) rezultatul interpretării. 2. știința sau metoda interpretării fenomenelor culturii spirituale. ◊ ansamblul tehnicilor de descifrare a unui dat simbolic, teorie a procesului de interpretare a semnelor. (< fr. herméneutique, gr. hermeneutike, /II/ germ. Hermeneutik)

HERMENÉUTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hermeneutică; propriu hermeneuticii. /<fr. herméneutique, germ. hermeneutisch

ermaneutic, ~ă[1] a vz hermeneutic

  1. În original incorect accentuat: ermaneutic LauraGellner

ermeneutic, ~ă a vz hermeneutic

ermineftic, ~ă a, sf vz hermeneutic

erminevtic, ~ă a vz hermeneutic

ERMENÉUTIC, -Ă s. f., adj. v. hermeneutic.

ERMENÉUTIC, -Ă s. f., adj. v. hermeneutic.

ERMENEÚTIC, -Ă adj. v. hermeneutic.

*ermenéŭtic, -ă adj. (vgr. ῾ermeneutikós). Relativ la interpretarea cărților sfinte. S. f. Știința interpretăriĭ cărților sfinte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hermeneútic adj. m., pl. hermeneútici; f. sg. hermeneútică, pl. hermeneútice

Intrare: hermeneutic
hermeneutic adjectiv
adjectiv (A10)
Accentuare cf. HERMENEUTICĂ (DOOM2).
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hermeneutic
  • hermeneuticul
  • hermeneuticu‑
  • hermeneutică
  • hermeneutica
plural
  • hermeneutici
  • hermeneuticii
  • hermeneutice
  • hermeneuticele
genitiv-dativ singular
  • hermeneutic
  • hermeneuticului
  • hermeneutice
  • hermeneuticei
plural
  • hermeneutici
  • hermeneuticilor
  • hermeneutice
  • hermeneuticelor
vocativ singular
plural
ermeneutic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ermeneutic
  • ermeneuticul
  • ermeneuticu‑
  • ermeneutică
  • ermeneutica
plural
  • ermeneutici
  • ermeneuticii
  • ermeneutice
  • ermeneuticele
genitiv-dativ singular
  • ermeneutic
  • ermeneuticului
  • ermeneutice
  • ermeneuticei
plural
  • ermeneutici
  • ermeneuticilor
  • ermeneutice
  • ermeneuticelor
vocativ singular
plural
ermaneutic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ermaneutic
  • ermaneuticul
  • ermaneuticu‑
  • ermaneutică
  • ermaneutica
plural
  • ermaneutici
  • ermaneuticii
  • ermaneutice
  • ermaneuticele
genitiv-dativ singular
  • ermaneutic
  • ermaneuticului
  • ermaneutice
  • ermaneuticei
plural
  • ermaneutici
  • ermaneuticilor
  • ermaneutice
  • ermaneuticelor
vocativ singular
plural
ermineftic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ermineftic
  • erminefticul
  • erminefticu‑
  • ermineftică
  • ermineftica
plural
  • ermineftici
  • erminefticii
  • ermineftice
  • erminefticele
genitiv-dativ singular
  • ermineftic
  • erminefticului
  • ermineftice
  • erminefticei
plural
  • ermineftici
  • erminefticilor
  • ermineftice
  • erminefticelor
vocativ singular
plural
erminevtic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erminevtic
  • erminevticul
  • erminevticu‑
  • erminevtică
  • erminevtica
plural
  • erminevtici
  • erminevticii
  • erminevtice
  • erminevticele
genitiv-dativ singular
  • erminevtic
  • erminevticului
  • erminevtice
  • erminevticei
plural
  • erminevtici
  • erminevticilor
  • erminevtice
  • erminevticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hermeneutic ermaneutic ermeneutic ermineftic erminevtic

  • 1. Cu caracter de hermeneutică; referitor la hermeneutică.
    surse: DEX '09 DN
  • comentariu Multe dicționare indică accentuarea HERMENEUTIC (cu EU diftong).
    surse: dexonline

etimologie: