2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hereți v [At: NEGRUZZI, S. II, 121 / Pzi: esc / E: nct] (Reg) A se trudi.

eréte și heréte m. (var. din arete [pin aluz. la ĭuțeala cu care se răpede], din care s’a făcut harete și herete [Olt.], apoĭ erete. Cp. și cu ung. harács, o pasăre răpitoare de apă). Sud. Ulĭ. – În biblia d. 1688 hăreț, în Ban. hărăŭ.

hărățésc și herețésc v. tr. (ung. herécelni, a călca, hergelni, a călca, a zădărî. V. hărțuĭesc). Mold. (Șez. 32, 109). Zădărăsc, hărțuĭesc: nu hărăți cînele, că mușcă. V. refl. Mă hărțuĭesc, mă hîrjonesc: hărățindu-se oare-ce (cît-va), aŭ dat dos (Let. 2, 221).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

heréte, heréți, s.m. (reg.) specie de uliu; cobaț, vânturel, porumbar, găinar, uliul-găinilor, boaghe, coroi, hulubej.

Intrare: hereți
hereți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: herete
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • herete
  • heretele
plural
  • hereți
  • hereții
genitiv-dativ singular
  • herete
  • heretelui
plural
  • hereți
  • hereților
vocativ singular
plural