HERCULEAN, -Ă, herculeeni, -e, adj. (Și în forma erculean) Asemenea lui Hercule, caracteristic lui Hercule; foarte puternic, foarte voinic. Gheorghe Eminovici era un om de modă veche. Înalt, voinic mai mult decît gras, munte de om, de o putere herculeană. CĂLINESCU, E. 21. Acesta era celebrul Mitache Muscalagiul, un pept și o forță erculeene. CARAGIALE, M. 249. ◊ (Substantivat, rar) Era un erculean de voinic. ISPIRESCU, L. 118. – Pronunțat: -le-an. – Variantă: erculean, -ă adj.