11 definiții pentru herald


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HERÁLD, heralzi, s. m. Dregător la curțile suveranilor din Evul Mediu, care avea sarcina de a purta insignele monarhilor sau ale principilor, de a anunța începutul turnirelor și numele învingătorilor, de a transmite declarațiile de război etc. – Din lat. heraldus. Cf. fr. héraut.

herald sm [At: BOUREANU, S. P. 28 / Pl: ~lzi / E: lat heraldus, cf. fr héraut] Dregător la curțile suveranilor din Evul Mediu, care avea sarcina de a purta insignele monarhilor sau ale principilor, de a anunța începutul turnirului și numele învingătorului, de a transmite declarațiile de război etc.

HERÁLD, heralzi, s. m. Dregător la curțile suveranilor din evul mediu, care avea sarcina de a purta insignele monarhilor sau ale principilor, de a anunța începutul turnirelor și numele învingătorilor, de a transmite declarațiile de război etc. – Din lat. heraldus. Cf. fr. héraut.

HERÁLD s.m. Ofițer însărcinat cu organizarea sărbătorilor, a turnirelor medievale, a transmiterii declarațiilor de război etc. [< lat. t. heraldus].

HERÁLD s. m. ofițer însărcinat cu organizarea serbărilor, a turnirelor medievale, a transmiterii declarațiilor de război etc. (< lat. heraldus)

HERÁLD ~zi m. (în evul mediu) Mare demnitar la curtea unui suveran care organiza sărbătorile, făcea diferite anunțuri și transmitea declarațiile de război. /<lat. heraldus

*heráld și er- m. (mlat. heraldus, it. araldo, fr. héraut, d. francicu *hariwald, care conduce oastea, voĭevod, duce). Un fel de funcționar public care comunica declarațiunile de războĭ saŭ ducea alte veștĭ (craĭnic, pristav). Persoana luĭ era sacră. – În sec. 19 și erold și (Gr. Al.) arold.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INTERNATIONAL HERALD TRIBUNE [intərnæʃənl hérəld tríbju:n], The ~, cotidian de informație, de limbă engleză, înființat de Gordon Bennett în 1887. Până în 1967 a ost ediția internațională a ziarului „New York Herald Tribune”, apoi coeditat de „New York Times” și „Washington Post”.

NEW YORK HERALD TRIBUNE [nju: jork hérəld tríbju:n], cotidian american, fondat la New York, în 1835, de J.G. Bennett. De orientare republicană. În 1966 și-a încetat apariția.

Intrare: herald
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • herald
  • heraldul
  • heraldu‑
plural
  • heralzi
  • heralzii
genitiv-dativ singular
  • herald
  • heraldului
plural
  • heralzi
  • heralzilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

herald

  • 1. Dregător la curțile suveranilor din Evul Mediu, care avea sarcina de a purta insignele monarhilor sau ale principilor, de a anunța începutul turnirelor și numele învingătorilor, de a transmite declarațiile de război etc.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: