opțiuni
  • info

7 definiții pentru henoteism

Explicative DEX

HENOTEISM s. n. Formă primitivă de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una dintre divinitățile adorate devine principalul obiect de cult. – Din germ. Henotheismus, fr. hénothéisme.

HENOTEISM s. n. Formă primitivă de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una dintre divinitățile adorate devine principalul obiect de cult. – Din germ. Henotheismus, fr. hénothéisme.

henoteism sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr hénothéisme, ger Henotheisme] Formă primitivă de religie care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una dintre divinitățile adorate devine principalul obiect de cult.

HENOTEISM s.n. Formă de religie în care credincioșii se închină unui singur zeu, fără a exclude existența altora. [Pron. -te-ism. / < fr. hénothéisme, germ. Henotheismus, cf. gr. heis, henos – unu, theos – zeu].

HENOTEISM s. n. formă primitivă de religie în care credincioșii se închină unei singure divinități, fără a exclude existența altora. (< fr. hénothéisme)

Ortografice DOOM

henoteism s. n.

henoteism s. n.

henoteism s. n.

Intrare: henoteism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • henoteism
  • henoteismul
  • henoteismu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • henoteism
  • henoteismului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

henoteismsubstantiv neutru

  • 1. Formă primitivă de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una dintre divinitățile adorate devine principalul obiect de cult. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.