7 definiții pentru henoteism
Explicative DEX
HENOTEISM s. n. Formă primitivă de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una dintre divinitățile adorate devine principalul obiect de cult. – Din germ. Henotheismus, fr. hénothéisme.
HENOTEISM s. n. Formă primitivă de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una dintre divinitățile adorate devine principalul obiect de cult. – Din germ. Henotheismus, fr. hénothéisme.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
henoteism sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr hénothéisme, ger Henotheisme] Formă primitivă de religie care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una dintre divinitățile adorate devine principalul obiect de cult.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HENOTEISM s.n. Formă de religie în care credincioșii se închină unui singur zeu, fără a exclude existența altora. [Pron. -te-ism. / < fr. hénothéisme, germ. Henotheismus, cf. gr. heis, henos – unu, theos – zeu].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HENOTEISM s. n. formă primitivă de religie în care credincioșii se închină unei singure divinități, fără a exclude existența altora. (< fr. hénothéisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
henoteism s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
henoteism s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
henoteism s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
henoteismsubstantiv neutru
- 1. Formă primitivă de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una dintre divinitățile adorate devine principalul obiect de cult. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Henotheismus DEX '09 DEX '98 DN
- hénothéisme DEX '09 DEX '98 DN