9 definiții pentru „hemoglobină”   declinări

HEMOGLOBÍNĂ s. f. Substanță organică feruginoasă care constituie materia colorantă a globulelor roșii din sângele vertebratelor și care, datorită proprietății sale de a se oxida și de a se reduce cu ușurință, are rol în procesul respirator. – Din fr. hémoglobine.

HEMOGLOBÍNĂ s. f. Substanță organică feruginoasă care constituie materia colorantă a globulelor roșii din sângele vertebratelor și care, datorită proprietății sale de a se oxida și de a se reduce cu ușurință, are rol în procesul respirator. – Din fr. hémoglobine.

HEMOGLOBÍNĂ, hemaglobine, s. f. Substanță albuminoidă, feruginoasă, constituind materia colorantă a globulelor roșii din sîngele vertebratelor și îndeplinind funcția de a transporta în celulele organismului oxigenul inspirat. Hemoglobina are proprietatea de a fixa ușor oxigenul și de a-l pune tot atît de ușor în libertate. ANATOMIA 32.

hemoglobínă (-mo-glo-) s. f., g.-d. art. hemoglobínei

hemoglobínă s. f. (sil. -glo-), g.-d. art. hemoglobínei

HEMOGLOBÍNĂ s.f. Substanță albuminoidă care formează materia colorantă roșie a sângelui și are rolul de a răspândi în corp oxigenul inspirat. [< fr. hémoglobine, cf. gr. haima – sânge, lat. globus – glob].

HEMOGLOBÍNĂ s. f. pigment protidic roșu din sânge, având rolul de a răspândi în corp oxigenul inspirat. (< fr. hémoglobine)

HEMOGLOBÍNĂ f. Pigment de culoare roșie care intră în componența sângelui la vertebrate, având funcția de a răspândi în corp oxigenul inspirat. [G.-D. hemoglobinei; Sil. -mo-glo-] /<fr. hémoglobine


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

HEMOGLOBÍNĂ (‹ fr. {i}; {s} hemo- + gr. globus „sferă”) s. f. Pigment organic de culoare roșie conținut în globulele roșii; datorită proprietății sale de a se oxida și de a se reduce cu ușurință, creând compuși reversibili, are rol în respirație, transportând oxigenul de la plămân la țesuturi și vehiculând în sens invers dioxidul de carbon. Unele boli ale sângelui (anemii) sunt condiționate de modificări structurale ale h., care pot fi și ereditare.