9 definiții pentru hemoglobină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hemoglobi sf [At: ENC. ROM. / V: em~ / E: fr hémoglobine] 1 Substanță organică feruginoasă care constituie materia colorantă a globulelor roșii și care, prin proprietatea sa de a se oxida și de a se reduce cu ușurință, are rol în procesul respirator, răspândind în corp oxigenul inspirat. 2 (Cmr) Medicament feruginos extras din globulele roșii, cu care se tratează anemia.

HEMOGLOBÍNĂ s. f. Substanță organică feruginoasă care constituie materia colorantă a globulelor roșii din sângele vertebratelor și care, datorită proprietății sale de a se oxida și de a se reduce cu ușurință, are rol în procesul respirator. – Din fr. hémoglobine.

HEMOGLOBÍNĂ s. f. Substanță organică feruginoasă care constituie materia colorantă a globulelor roșii din sângele vertebratelor și care, datorită proprietății sale de a se oxida și de a se reduce cu ușurință, are rol în procesul respirator. – Din fr. hémoglobine.

HEMOGLOBÍNĂ, hemaglobine,[1] s. f. Substanță albuminoidă, feruginoasă, constituind materia colorantă a globulelor roșii din sîngele vertebratelor și îndeplinind funcția de a transporta în celulele organismului oxigenul inspirat. Hemoglobina are proprietatea de a fixa ușor oxigenul și de a-l pune tot atît de ușor în libertate. ANATOMIA 32.

  1. Pluralul este practic inexistent. — gall

HEMOGLOBÍNĂ s.f. Substanță albuminoidă care formează materia colorantă roșie a sângelui și are rolul de a răspândi în corp oxigenul inspirat. [< fr. hémoglobine, cf. gr. haima – sânge, lat. globus – glob].

HEMOGLOBÍNĂ s. f. pigment protidic roșu din sânge, având rolul de a răspândi în corp oxigenul inspirat. (< fr. hémoglobine)

HEMOGLOBÍNĂ f. Pigment de culoare roșie care intră în componența sângelui la vertebrate, având funcția de a răspândi în corp oxigenul inspirat. [G.-D. hemoglobinei; Sil. -mo-glo-] /<fr. hémoglobine


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hemoglobínă (-mo-glo-) s. f., g.-d. art. hemoglobínei

hemoglobínă s. f. (sil. -glo-), g.-d. art. hemoglobínei


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HEMOGLOBÍNĂ (< fr. {i}; {s} hemo- + gr. globus „sferă”) s. f. Pigment organic de culoare roșie conținut în globulele roșii; datorită proprietății sale de a se oxida și de a se reduce cu ușurință, creând compuși reversibili, are rol în respirație, transportând oxigenul de la plămân la țesuturi și vehiculând în sens invers dioxidul de carbon. Unele boli ale sângelui (anemii) sunt condiționate de modificări structurale ale h., care pot fi și ereditare.

Intrare: hemoglobină
  • silabație: he-mo-glo-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hemoglobi
  • hemoglobina
plural
genitiv-dativ singular
  • hemoglobine
  • hemoglobinei
plural
vocativ singular
plural

hemoglobină

  • 1. Substanță organică feruginoasă care constituie materia colorantă a globulelor roșii din sângele vertebratelor și care, datorită proprietății sale de a se oxida și de a se reduce cu ușurință, are rol în procesul respirator.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Hemoglobina are proprietatea de a fixa ușor oxigenul și de a-l pune tot atît de ușor în libertate. ANATOMIA 32.
      surse: DLRLC

etimologie: