7 definiții pentru hemină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEMÍNĂ, hemine, s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine.

HEMÍNĂ, hemine, s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. – Din fr. hémine.

hemi sf [At: LTR2 / Pl: ~ne / E: fr hémine] Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge.

HEMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. [< fr. hémine, cf. gr. haima – sânge].

HEMÍNĂ s. f. substanță organică formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. (< fr. hémine)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hemínă s. f., g.-d. art. hemínei, pl. hemíne

hemínă s. f., g.-d. art. hemínei; pl. hemíne


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HEMÍNĂ (< fr. {i}; {s} hemi- + gr. haima „sânge”) s. f. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic. Reacția este folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge. H. conține un ion de fier trivalent.

Intrare: hemină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hemi
  • hemina
plural
  • hemine
  • heminele
genitiv-dativ singular
  • hemine
  • heminei
plural
  • hemine
  • heminelor
vocativ singular
plural

hemină

  • 1. Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic, folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de sânge.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere chimie Substanță formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent.
    surse: DN

etimologie: