heliografic, ~ă a [At: LTR / P: ~li-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr héliographique] 1 Referitor la heliografie (1). 2 Specific heliografiei (1). 3 Care aparține heliografiei (1). 4 (Îs) Hârtie ~ă Hârtie specială, sensibilă la acțiunea luminii, pe care se copiază la heliograf desene făcute pe hârtie de calc.

HELIOGRAFIC, -Ă, heliografici, -e, adj. Referitor la heliografie. Procedee heliografice. ◊ Hîrtie heliografică = hîrtie special preparată pentru a fi sensibilă la acțiunea razelor solare, pe care se copiază, la heliograf, desene executate pe hîrtie de calc. – Pronunțat: -li-o-.

HELIOGRAFIC, -Ă adj. Referitor la heliografie. ◊ Hîrtie heliografică = hîrtie specială, acoperită pe o față cu un strat sensibil la acțiunea luminii, pe care se copiază la heliograf (1) [în DN] desene făcute pe hîrtie de calc. [Cf. fr. héliographique].

HELIOGRAFIC, -Ă adj. referitor la heliografie. ♦ hârtie ~ă = hârtie specială, acoperită pe o față cu un strat sensibil la acțiunea luminii, pe care se copiază la heliograf (1) desene făcute pe hârtie de calc. (< fr. héliographique)

HELIOGRAFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de heliografie; propriu heliografiei. /<fr. héliographique

*eliográfic, -ă adj. (d. eliograf). De eliografie: gravură eliografică.

heliografic (desp. -li-o-gra-) adj. m., pl. heliografici; f. heliografică, pl. heliografice

heliografic (-li-o-gra-) adj. m., pl. heliografici; f. heliografică, pl. heliografice

heliografic adj. (sil. -li-o-gra-) → grafic