11 definiții pentru heliocentrism
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HELIOCENTRISM s. n. Sistemul heliocentric. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrisme.
HELIOCENTRISM s. n. Sistemul heliocentric. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrisme.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
heliocentrism sn [At: DL / P: ~li-o~ / Pl: ~e / E: fr héliocentrisme] Sistem heliocentric (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HELIOCENTRISM s. n. Teorie (emisă de Copernic) conform căreia soarele se găsește în centrul sistemului planetar. – Pronunțat: -li-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HELIOCENTRISM s.n. (Astr.) Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrisme, cf. gr. helios – soare, kentron – centru].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HELIOCENTRISM s. n. concepție fundamentată de Copernic, potrivit căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se învârtesc în jurul lui; sistem heliocentric. (< fr. héliocentrisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HELIOCENTRISM n. astr. Teorie conform căreia în centrul sistemului planetar se află Soarele, iar Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul acestuia; sistem heliocentric. /<fr. héliocentrisme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
heliocentrism (desp. -li-o-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
heliocentrism (-li-o-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
heliocentrism s. n. (sil. -li-o-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HELIOCENTRISM s. (ASTRON.) sistemul heliocentric.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
HELIOCENTRÍSM (< fr.) s. n. Concepție cosmogonică conform căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul său. H. a fost conceput pentru prima oară de Aristarh din Samos (în 265 î. Hr.), fundamentat de Copernic (1543) și dezvoltat de Kepler (1609), Galilei (1613), Newton (1687) ș.a.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: he-li-o-
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
heliocentrismsubstantiv neutru
- 1. Sistemul heliocentric. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar. DLRLC DN
etimologie:
- héliocentrisme DEX '09 DEX '98 DN