10 definiții pentru heliocentrism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HELIOCENTRÍSM s. n. Sistemul heliocentric. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrisme.

HELIOCENTRÍSM s. n. Sistemul heliocentric. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrisme.

heliocentrism sn [At: DL / P: ~li-o~ / Pl: ~e / E: fr héliocentrisme] Sistem heliocentric (4).

HELIOCENTRÍSM s. n. Teorie (emisă de Copernic) conform căreia soarele se găsește în centrul sistemului planetar. – Pronunțat: -li-o-.

HELIOCENTRÍSM s.n. (Astr.) Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrisme, cf. gr. helios – soare, kentron – centru].

HELIOCENTRÍSM s. n. concepție fundamentată de Copernic, potrivit căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se învârtesc în jurul lui; sistem heliocentric. (< fr. héliocentrisme)

HELIOCENTRÍSM n. astr. Teorie conform căreia în centrul sistemului planetar se află Soarele, iar Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul acestuia; sistem heliocentric. /<fr. héliocentrisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

heliocentrísm s. n. (sil. -li-o-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HELIOCENTRÍSM s. (ASTRON.) sistemul heliocentric.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HELIOCENTRÍSM (< fr.) s. n. Concepție cosmogonică conform căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul său. H. a fost conceput pentru prima oară de Aristarh din Samos (în 265 î. Hr.), fundamentat de Copernic (1543) și dezvoltat de Kepler (1609), Galilei (1613), Newton (1687) ș.a.

Intrare: heliocentrism
  • silabație: he-li-o- info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heliocentrism
  • heliocentrismul
  • heliocentrismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • heliocentrism
  • heliocentrismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

heliocentrism

  • 1. Sistemul heliocentric.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar.
    surse: DLRLC DN

etimologie: