HELGE, helgi, s. f. (Regional) Nevăstuică. Pe cînd șoricăria aceasta se înmulțise într-o proporțiune de speriat, a venit și s-a așezat între dînsa o altă dehanie numită helgea (un fel de nevăstuică) care i-au mîncat. I. IONESCU, D. 352. ◊ Expr. Alb ca (sau cum e) helgea = foarte alb, strălucind de albeață. Uncheșul Haralambie avea pe el straie albe ca helgea. SADOVEANU, N. F. 13. Mirele îmbrăcat cu cămeașă albă ca helgea. SEVASTOS, N. 90. Văzîndu-ne pe mai toți de-a rîndul îmbrăcați cu cămeșuice cusute cu bibiluri și albe cum îi helgea... aruncă o privire părintească spre noi. CREANGĂ, A. 75.