HELEȘTEU, heleșteie, s. n. Lac mic pentru creșterea peștilor; iaz cu pește. Ca printr-un vad de heleșteu, Tîrîm picioarele. CAMIL PETRESCU, V. 15. Avea... un heleșteu de pește foarte mare și frumos, nu tare departe de curte. SBIERA, P. 117. Un heleșteu cu zăgaz de taraci, din trestiile stufoase ale căruia se înalță în aer plotoane colțurate de rațe sălbatice. ODOBESCU, S. III 160. – Pl. și: heleștaie (FILIMON, C. 120). – Variantă: eleșteu (ISPIRESCU, L. 34, ALECSANDRI, T. 745) s. n.