2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hel sm [At: GORJAN, H. IV, 101/30 / V: ~ă (Pl: ~e) sf / Pl: ~i / E: ngr χέλυ] (Iht; Mun) Țipar.
HEL s. m. Pește migrator, cu corpul asemănător cu al șarpelui (Anguilla anguilla). – Ngr. héli.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
hel m., pl. heĭ și helĭ (ngr. héli, d. vgr. éghelys). Munt. Rar azĭ. Țipar. – Și helă, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
helă sf vz hel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HELO2- elem. „mlaștină, baltă”. (< fr. hélo-, cf. gr. helos, -eos, loc mlăștinos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
hel (heli), s. m. – (Munt., Trans.) Țipar. – Mr. uhele. Ngr. χέλι, din gr. ἐγχέλυς (DAR).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hel, heli, s.m. (reg., înv.) Țipar, fusar.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de claudia
- acțiuni
HEL-, v. HELO-1. □ ~orgadofil (v. orgado-, v. -fil1), adj., (despre plante) care crește în locuri păduroase și mocirloase.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
HELO-1 „baltă, mlaștină, nămol”. ◊ gr. helos „mlaștină, baltă” > fr. hélo-, engl. id. > rom. helo-. □ ~cren (v. -cren), adj., (despre izvoare) care se scurge într-o mlaștină; ~fil (v. -fil1), adj., care are afinități pentru regiunile mlăștinoase; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) al căror rizom se află în nămol sau în mlaștină; ~hidrofite (v. hidro-1, v. -fit), s. f. pl., plante superioare adaptate la locurile mlăștinoase cu adîncime mică; ~hilofil (v. hilo-, v. -fil1), adj., (despre plante) care crește în pădurile mlăștinoase sau umede.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hel, helisubstantiv masculin
- 1. Pește migrator, cu corpul asemănător cu al șarpelui (Anguilla anguilla). DLRM
etimologie:
- héli DLRM
heloelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu semnificația „mlaștină, baltă”. MDN '00
etimologie:
- hélo- MDN '00