11 definiții pentru hegiră egiră

hegi sf [At: DA ms / V: e~ / Pl: ~re / E: fr hegire] Eră la mahomedani, care datează de la fuga lui Mahomed de la Meca La Medina, în anul 622 d. Hr.

HEGÍRĂ s. f. Data plecării lui Mahomed de la Mecca la Medina (16 iulie 622), considerată ca începutul erei musulmane. – Din fr. hégire.

HEGÍRĂ s. f. Dată la care începe calendarul musulman (16 iulie 622, când a fost strămutat Mahomed de la Mecca la Medina), considerată ca începutul erei musulmane. – Din fr. hégire.

hegíră s. f., g.-d. art. hegírei

HEGÍRĂ s.f. Eră la mahomedani, care datează de la fuga lui Mahomed de la Meca la Medina în anul 622 e.n. [Var. egiră s.f. / < fr. hégire, cf. ar. hedjra – fugă].

HEGÍRĂ s. f. eră la mahomedani, datând de la fuga lui Mahomed de la Meca la Medina, în anul 622. (< fr. hégire)

HEGÍRĂ f. Dată când a fost strămutat Mahomed de la Mecca la Medina (16 iulie 622), considerată ca început al erei musulmane. /<fr. hégire

*hegíră f., pl. e (fr. hégire, d. ar. heğra, fugă). Era mohametanilor, care începe cu fuga luĭ Mohamet din Meca (la anu 622 după Hristos).

hegira f. era Mahomedanilor ce începe cu fuga lui Mahomed din Meca, la 622 d. Cr.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

hegíră s. f., g.-d. art. hegírei

Intrare: hegiră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hegi
  • hegira
plural
genitiv-dativ singular
  • hegire
  • hegirei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egi
  • egira
plural
genitiv-dativ singular
  • egire
  • egirei
plural
vocativ singular
plural

hegiră egiră

  • 1. Data plecării lui Mahomed de la Mecca la Medina (16 iulie 622), considerată ca începutul erei musulmane.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: