10 definiții pentru hedonism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hedonism sn [At: DA ms / V: e~ / Pl: ~e / E: fr hédonisme] 1 Concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea, eliberarea de suferință. 2 (Est) Teorie care consideră că principala funcție a artei este de a delecta. 3 Tendință exagerată de a căuta plăcerea, frecventă în stările maniacale.

HEDONÍSM s. n. Concepție care proclamă plăcerea drept binele suprem, iar dorința de a o obține, principiu al comportamentului; cultul plăcerii. – Din fr. hédonisme.

HEDONÍSM s. n. Concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea; cultul plăcerii. – Din fr. hédonisme

HEDONÍSM s. n. Concepție filozofică după care scopul vieții este plăcerea și care constituie o expresie a ideologiei aristocrației sclavagiste din Grecia antică.

HEDONÍSM s.n. Concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea, eliberarea de suferință. ♦ (Estet.) Teorie care consideră că principala funcție a artei este aceea de a delecta. ♦ Tendință exagerată în căutarea plăcerii, frecventă în stările maniacale. [< fr. hédonisme, cf. gr. hedone – plăcere].

HEDONÍSM s. n. concepție etică potrivit căreia scopul vieții este plăcerea; cult al plăcerii. (< fr. hédonisme)

HEDONÍSM n. 1) (la grecii antici) Concepție etică, conform căreia scopul vieții ar fi plăcerea, desfătarea. 2) Preocupare exclusivă pentru căutarea plăcerii. /<fr. hédonisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HEDONÍSM (< fr. {i}; {s} gr. hedone „plăcere”) s. n. (ETICĂ) Concepție care proclamă plăcerea, desfătarea drept binele suprem, iar năzuința de a o obține, principiu al comportamentului; cult al plăcerii. Întemeiat de Aristipp din Cirene (care a pus accentul pe plăcerile senzuale), a fost dezvoltat pe baze raționaliste de Epicur, apoi de umaniștii Renașterii, de materialiștii și iluminiștii sec. 18 (cu accente antireligioase, individualiste).

Intrare: hedonism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hedonism
  • hedonismul
  • hedonismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hedonism
  • hedonismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hedonism

  • 1. Concepție care proclamă plăcerea drept binele suprem, iar dorința de a o obține, principiu al comportamentului; cultul plăcerii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. estetică Teorie care consideră că principala funcție a artei este aceea de a delecta.
      surse: DN
    • 1.2. Tendință exagerată în căutarea plăcerii, frecventă în stările maniacale.
      surse: DN

etimologie: