2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

HECELĂ, hecele, s. f. (Reg.) Darac. – Din magh. ecselö.

HECELĂ, hecele, s. f. (Reg.) Darac. – Din magh. ecselö.

hecelă sf [At: PAMFILE, I. C. 207 / V: hehel sn, hehe~ / Pl: ~le / E: mg ecselö] (Trs) Darac.

hécelă f., pl. e (ung. ecselö, d. germ. hechel). Trans. Raghilă saŭ darac. – Și héĭhel n., pl. e (Ml.). V. BSG. 1933, 322.

hecela vt [At: DA ms / V: hehe~ / Pzi: ~lez / E: hecelă] A dărăci.

hehel sn vz hecelă

hehela v vz hecela

hehelă sf vz hecelă

heihel sn vz hecelă

heceléz v. tr. Trans. Descurc cu hecela.

héĭhel, V. hécelă.

Ortografice DOOM

hecelă (reg.) s. f., g.-d. art. hecelei; pl. hecele

hecelă (reg.) s. f., g.-d. art. hecelei; pl. hecele

hecelă s. f., g.-d. art. hecelei; pl. hecele

Etimologice

hecelă (hecele), s. f. – Darac, scărmănătoare. – Var. hehelă. Mag. ecselö sau héhél, din germ. Hechel (Cihac, II, 505). – Der. hecela (var. hehela), vb. (a dărăci).

Sinonime

HECELĂ s. v. darac, dărăcitor, scărmănătoare.

hecelă s. v. DARAC. DĂRĂCITOR. SCĂRMĂNĂTOARE.

HECELA vb. v. dărăci, pieptăna, scărmăna.

hecela vb. v. DĂRĂCI. PIEPTĂNA. SCĂRMĂNA.

Regionalisme / arhaisme

hécelă, hecele, s.f. (reg.) Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu, 1990: 105). – Din magh. ecselö (DER, MDA).

hecelă, hecele, s.f. – (reg.) Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu, 1990: 105; Lăpuș). – Din magh. ecselö (DER, DEX, MDA) < germ. Hechel „darac” (Cihac, cf. DER; Scriban).

hecelă, -e, s.f. – Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu 1990: 105; Lăpuș). – Din germ. Hechel „darac”.

Intrare: hecelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hecelă
  • hecela
plural
  • hecele
  • hecelele
genitiv-dativ singular
  • hecele
  • hecelei
plural
  • hecele
  • hecelelor
vocativ singular
plural
hehel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hehelă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hecela
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hecela
  • hecelare
  • hecelat
  • hecelatu‑
  • hecelând
  • hecelându‑
singular plural
  • hecelea
  • hecelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hecelez
(să)
  • hecelez
  • hecelam
  • hecelai
  • hecelasem
a II-a (tu)
  • hecelezi
(să)
  • hecelezi
  • hecelai
  • hecelași
  • hecelaseși
a III-a (el, ea)
  • hecelea
(să)
  • heceleze
  • hecela
  • hecelă
  • hecelase
plural I (noi)
  • hecelăm
(să)
  • hecelăm
  • hecelam
  • hecelarăm
  • hecelaserăm
  • hecelasem
a II-a (voi)
  • hecelați
(să)
  • hecelați
  • hecelați
  • hecelarăți
  • hecelaserăți
  • hecelaseți
a III-a (ei, ele)
  • hecelea
(să)
  • heceleze
  • hecelau
  • hecela
  • hecelaseră
hehela
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hecelă, hecelesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.