2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÉCELĂ, hecele, s. f. (Reg.) Darac. – Din magh. ecselö.

HÉCELĂ, hecele, s. f. (Reg.) Darac. – Din magh. ecselö.

hecelă sf [At: PAMFILE, I. C. 207 / V: hehel sn, hehe~ / Pl: ~le / E: mg ecselö] (Trs) Darac.

hécelă f., pl. e (ung. ecselö, d. germ. hechel). Trans. Raghilă saŭ darac. – Și héĭhel n., pl. e (Ml.). V. BSG. 1933, 322.

hecela vt [At: DA ms / V: hehe~ / Pzi: ~lez / E: hecelă] A dărăci.

heceléz v. tr. Trans. Descurc cu hecela.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hecelă (reg.) s. f., g.-d. art. hecelei; pl. hecele

hécelă s. f., g.-d. art. hécelei; pl. hécele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÉCELĂ s. v. darac, dărăcitor, scărmănătoare.

hecelă s. v. DARAC. DĂRĂCITOR. SCĂRMĂNĂTOARE.

HECELÁ vb. v. dărăci, pieptăna, scărmăna.

hecela vb. v. DĂRĂCI. PIEPTĂNA. SCĂRMĂNA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hecélă (hécele), s. f. – Darac, scărmănătoare. – Var. hehelă. Mag. ecselö sau héhél, din germ. Hechel (Cihac, II, 505). – Der. hecela (var. hehela), vb. (a dărăci).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hécelă, hecele, s.f. – (reg.) Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu, 1990: 105; Lăpuș). – Din magh. ecselö (DER, DEX, MDA) < germ. Hechel „darac” (Cihac, cf. DER; Scriban).

hécelă, -e, s.f. – Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu 1990: 105; Lăpuș). – Din germ. Hechel „darac”.

Intrare: hecelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hecelă
  • hecela
plural
  • hecele
  • hecelele
genitiv-dativ singular
  • hecele
  • hecelei
plural
  • hecele
  • hecelelor
vocativ singular
plural
Intrare: hecela
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hecela
  • hecelare
  • hecelat
  • hecelatu‑
  • hecelând
  • hecelându‑
singular plural
  • hecelea
  • hecelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hecelez
(să)
  • hecelez
  • hecelam
  • hecelai
  • hecelasem
a II-a (tu)
  • hecelezi
(să)
  • hecelezi
  • hecelai
  • hecelași
  • hecelaseși
a III-a (el, ea)
  • hecelea
(să)
  • heceleze
  • hecela
  • hecelă
  • hecelase
plural I (noi)
  • hecelăm
(să)
  • hecelăm
  • hecelam
  • hecelarăm
  • hecelaserăm
  • hecelasem
a II-a (voi)
  • hecelați
(să)
  • hecelați
  • hecelați
  • hecelarăți
  • hecelaserăți
  • hecelaseți
a III-a (ei, ele)
  • hecelea
(să)
  • heceleze
  • hecelau
  • hecela
  • hecelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hecelă, hecelesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.