hecelă sf [At: PAMFILE, I. C. 207 / V: hehel sn, hehe~ / Pl: ~le / E: mg ecselö] (Trs) Darac.

hécelă f., pl. e (ung. ecselö, d. germ. hechel). Trans. Raghilă saŭ darac. – Și héĭhel n., pl. e (Ml.). V. BSG. 1933, 322.

hecela vt [At: DA ms / V: hehe~ / Pzi: ~lez / E: hecelă] A dărăci.

hehel sn vz hecelă

hehela v vz hecela

hehelă sf vz hecelă

heihel sn vz hecelă

heceléz v. tr. Trans. Descurc cu hecela.

héĭhel, V. hécelă.

hecelă (reg.) s. f., g.-d. art. hecelei; pl. hecele

hecelă (reg.) s. f., g.-d. art. hecelei; pl. hecele

hecelă s. f., g.-d. art. hecelei; pl. hecele

hecelă (hecele), s. f. – Darac, scărmănătoare. – Var. hehelă. Mag. ecselö sau héhél, din germ. Hechel (Cihac, II, 505). – Der. hecela (var. hehela), vb. (a dărăci).

HECELĂ s. v. darac, dărăcitor, scărmănătoare.

hecelă s. v. DARAC. DĂRĂCITOR. SCĂRMĂNĂTOARE.

HECELA vb. v. dărăci, pieptăna, scărmăna.

hecela vb. v. DĂRĂCI. PIEPTĂNA. SCĂRMĂNA.

hécelă, hecele, s.f. (reg.) Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu, 1990: 105). – Din magh. ecselö (DER, MDA).

hecelă, hecele, s.f. – (reg.) Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu, 1990: 105; Lăpuș). – Din magh. ecselö (DER, DEX, MDA) < germ. Hechel „darac” (Cihac, cf. DER; Scriban).

hecelă, -e, s.f. – Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu 1990: 105; Lăpuș). – Din germ. Hechel „darac”.