6 definiții pentru hebetudine


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEBETÚDINE, hebetudini, s. f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorțire generală, fără delir sau halucinații. – Din lat. hebetudo, -inis, fr. hébétude.

HEBETÚDINE, hebetudini, s. f. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorțire generală, fără delir sau halucinații. – Din lat. hebetudo, -inis, fr. hébétude.

hebetudine sf [At: DEX / Pl: ~ni / E: fr hébétude, lat hebetudo, -inis] Stare maladivă de toropeală, cu amorțeală generală, fără delir sau halucinații.

HEBETÚDINE s.f. (Med.) Stare de toropeală, datorită căreia bolnavul este cufundat într-o amorțire generală fără delir. [Cf. lat. hebetudo, fr. hébétude].

HEBETÚDINE s. f. stare de toropeală datorită căreia bolnavul este cufundat în amorțire fără delir. (< lat. hebetudo, fr. hébétude)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hebetúdine s. f., g.-d. art. hebetúdinii; pl. hebetúdini

hebetúdine s. f., g.-d. art. hebetúdinii; pl. hebetúdini

Intrare: hebetudine
hebetudine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hebetudine
  • hebetudinea
plural
  • hebetudini
  • hebetudinile
genitiv-dativ singular
  • hebetudini
  • hebetudinii
plural
  • hebetudini
  • hebetudinilor
vocativ singular
plural

hebetudine

  • 1. Stare maladivă de toropeală, din care cauză bolnavul este cufundat într-o amorțire generală, fără delir sau halucinații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: