hazaică sf [At: CIHAC II, 137 / Pl: ~ice / E: rs хозайка] 1 Femeie. 2 Stăpâna casei. 3 Familie.

hazáĭn m. și hazáĭcă f., pl. e (rus. hozĕáin, hozĕáĭka [citit ha-], stăpînă [de casă], d. turc. hoğa, cĭuvașian hozĭa. V. hoge). Mold. Proprietar, proprietară (de casă cu chirie), gazdă.

hazaică (hazaici), s. f. – Gospodină. Rus. chozĕiskiĭ „de casă”. În Mold. Trebuie să provină din aceeași sursă hozate, s. n. pl. (Trans., unelte), chiar dacă nu se cunoaște etimonul imediat (după Candrea, din mag. hozatal „transport”).

hazaică, hazaice s. f. (înv. – termen introdus de armata sovietică de ocupație în 1944) 1. femeie. 2. soție. 3. iubită, amantă.

hazaică, hazaice, s.f. (reg., înv.) 1. stăpâna casei. 2. femeie.

házaică, hazaice, (hăzaică), s.f. Femeie de casă, gospodină: „Și-o adus și aiesta o hazaică” (Hovrea, 2016: 35). – Din rus. chazěiskiĭ „de casă” (Scriban, DER).