hazaică sf [At: CIHAC II, 137 / Pl: ~ice / E: rs хозайка] 1 Femeie. 2 Stăpâna casei. 3 Familie.

hazáĭn m. și hazáĭcă f., pl. e (rus. hozĕáin, hozĕáĭka [citit ha-], stăpînă [de casă], d. turc. hoğa, cĭuvașian hozĭa. V. hoge). Mold. Proprietar, proprietară (de casă cu chirie), gazdă.

hazaică, hazaice s. f. (înv. – termen introdus de armata sovietică de ocupație în 1944) 1. femeie. 2. soție. 3. iubită, amantă.

hazaică, hazaice, s.f. (reg., înv.) 1. stăpâna casei. 2. femeie.

házaică, hazaice, (hăzaică), s.f. Femeie de casă, gospodină: „Și-o adus și aiesta o hazaică” (Hovrea, 2016: 35). – Din rus. chazěiskiĭ „de casă” (Scriban, DER).