2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
havadis sn [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 265/9 / V: ~diș / E: tc havadis] (Tcî) 1 Veste. 2 Noutate. 3 Știre.
havadiș sn vz havadis
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAVADÍȘ, havadișuri, s. n. (Înv.) Noutate, veste, știre. – Tc. havadis.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
havadiș n. noutate, știre (mai ales rea): apoi încep havadișurile FIL. [Turc. HAVADIS, eveniment].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
havadíș n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] havadis, noutățĭ, evenimente, nenorocirĭ). Vechĭ. Noutate, știre, informațiune (defavorabilă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
HAVADÍȘ s. v. știre, veste.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
havadiș s. v. ȘTIRE. VESTE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
havadíș (havadíșuri), s. n. – Știre, raport. Tc. havadis (Șeineanu, III, 62). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||