Definiția cu ID-ul 910910:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HATMAN, hatmani, s. m. (Învechit) 1. (În orînduirea feudală) Unul dintre cei dintîi boieri de sfat în Moldova, însărcinat de domn cu comanda întregii oștiri în timp de pace și de război, mare-spătar (v. spătar). Hatmanul se uită mirat La marele vornic. COȘBUC, P. I 289. Lăpușneanul cel cumplit Stă pe scaun poleit. Curtea-i plină de boieri, Vornici, hatmani, vistieri. ALECSANDRI, P. P. 175. Marele hatman era cap al călărașilor și mai mare peste toată armata, călărime și pedestrime. BĂLCESCU, O. I 122. 2. Titlu purtat odinioară de marii generali sau comandanți ai oștilor polone și ai oștilor căzăcești (v. otoman); comandant suprem al unei forțe armate. Sobiețki a venit cu toată puterea sa și cu toți hatmanii țării leșești. ALECSANDRI, T. II 11. – Accentuat și: hatman.