hatálm și hetálm n., pl. urĭ (ung. hatalom, pl. -lmak, putere, forță). Vechĭ. Amendă. Azĭ. hatalm, hătalm (Trans.) și hatal, haltam (Mold.), putere, forță: aicĭ îĭ hatalu! Cu hatal, 1. cu sila: a lua cu hatal (Șez. 30. 168); 2. cu regret, cu ĭanat: a da cu hatal; 3. cu preț fix: a munci cu hatal; 4. cu hurta, cu ghĭotura: a munci cu hatal saŭ cu haltam (Șez. 32, 106). V. batal.