Definiția cu ID-ul 589825:
Explicative DEX
hatá f., pl. ale (turc. [d. ar.] hata). Vechĭ. Pagubă, neajuns, stricăcĭune: să nu cadă casa și să facă vre-o hata (într’un act al luĭ Grigore Ghica, de la 1764, în arhiva statuluĭ, Bucureștĭ).
Exemple de pronunție a termenului „hata” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1