harhalaie sf vz hărhălaie

harhaláĭe, V. hărmălaĭe.

hărhălaie sf [At: ȘIO, ap. DA ms / V: harhal~ / Pl: ~lăi / E: ctm harhăt și hărmălaie] (Reg) 1-2 Hărmălaie (1-2).

hărmăláĭe f., pl. ăĭ (vsl. *kormola, kramola, răscoală, mlat. carmula, cuv. germanic, de unde și suedez, dial. klamra, vechĭ islandez glamra, a face gălăgie, glam, glamm, gălăgie, glaumr, veselie zgomotoasă. V. Bern. la kormola, glomotŭ și glumŭ și rom. mă crămăluĭesc, calamandros, gălămoz și glumă). Hălălaĭe, harhat, ramăt, gălăgie, mare amestecătură de glasurĭ: a sărit să descurce hărmălaĭa (Sov. 180). – În est harmalaĭe și harhalaĭe. V. agîrlîc.

harhalaie (= hărhălaie) s. f. (pl. – )

hărhălaie (reg.) s. f., art. hărhălaia, g.-d. art. hărhălaiei

hărhălaie (reg.) s. f., art. hărhălaia; g.-d. art. hărhălaiei

hărhălaie s. f., art. hărhălaia

HĂRHĂLAIE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

hărhălaie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.