2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

harhalaie sf vz hărhălaie

HĂRHĂLÁIE s. f. (Reg.) Hărmălaie. – Contaminare între harhăt și hărmălaie.

HĂRHĂLÁIE s. f. (Reg.) Hărmălaie. – Contaminare între harhăt și hărmălaie.

hărhălaie sf [At: ȘIO, ap. DA ms / V: harhal~ / Pl: ~lăi / E: ctm harhăt și hărmălaie] (Reg) 1-2 Hărmălaie (1-2).

hărmăláĭe f., pl. ăĭ (vsl. *kormola, kramola, răscoală, mlat. carmula, cuv. germanic, de unde și suedez, dial. klamra, vechĭ islandez glamra, a face gălăgie, glam, glamm, gălăgie, glaumr, veselie zgomotoasă. V. Bern. la kormola, glomotŭ și glumŭ și rom. mă crămăluĭesc, calamandros, gălămoz și glumă). Hălălaĭe, harhat, ramăt, gălăgie, mare amestecătură de glasurĭ: a sărit să descurce hărmălaĭa (Sov. 180). – În est harmalaĭe și harhalaĭe. V. agîrlîc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

harhaláie (= hărhălaie) s. f. (pl. – )

hărhăláie (reg.) s. f., art. hărhăláia; g.-d. art. hărhăláiei

hărhăláie s. f., art. hărhăláia


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂRHĂLÁIE s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

hărhălaie s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

Intrare: harhalaie
harhalaie substantiv feminin
substantiv feminin (F133)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harhalaie
  • harhalaia
plural
genitiv-dativ singular
  • hărhălăi
  • hărhălăii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: hărhălaie
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărhălaie
  • hărhălaia
plural
genitiv-dativ singular
  • hărhălaie
  • hărhălaiei
plural
vocativ singular
plural

hărhălaie

etimologie:

  • Contaminare între harhăt și hărmălaie.
    surse: DEX '98 DEX '09