harécĭ interj. (turc. hareč, harač [lit. și ar. harağ], de unde și ung. harács, prețuire, adjudicare). Vechĭ. Strigăt care se întrebuințează cînd se vînd lucrurile la mezat: Harecĭ o dată! Cine dă maĭ mult? Harecĭ de doŭă orĭ! Harecĭ de treĭ orĭ! S. n., pl. urĭ. Adjudicare. – Și arecĭ. V. cochiĭ-vechĭ.