HARDUGHIE, hardughii, s. f. (Pop.) Clădire, încăpere etc. mare (veche și dărăpănată); șandrama (1). – Din ngr. hartopiia.

hardughie sf [At: ALECSANDRI, T. 1763 / V: (înv) arduvie, hurdubie / Pl: ~ii / E: ngr ϰαρδωγί] 1 Clădire mare, de obicei veche și dărăpănată. 2 Încăpere mare, de obicei veche și dărăpănată Si: șandrama (1). 3 (Fig) Om bătrân, care a fost cândva solid. 4 (Înv) Trăsură mare.

HARDUGHIE, hardughii, s. f. Clădire, încăpere etc. mare, de obicei veche și dărăpănată; șandrama (1). – Din ngr. hartopiia.

HARDUGHIE, hardughii, s. f. Clădire mare, veche și dărăpănată, șandrama. Cei ce au venit acum depășeau cuprinsul hardughiei. PAS, Z. III 30. Socotit-ai tu cîtă ceară îți trebuie ca să luminezi hardughia asta? CAMIL PETRESCU, O. II 394. Ai vre să-mi iei casa pe nimic?... – Cît cei pe hardughia asta? ALECSANDRI, T. I 318. ◊ Fig. Ne-om uni și-om da peste cap hardughia stăpînilor. PAS, Z. IV 208. ♦ Fig. Lucru vechi, hodorogit, ruinat. Era bătrîn ca hanu lui Vangheli... – Cum s-ar zice... cam hardughie? ALECSANDRI, T. 584.

HARDUGHIE ~i f. Clădire mare, veche și dărăpănată; șandrama. [G.-D. hardughiei] /<ngr. hartopiía

hardughie f. Mold. 1. clădire mare dărăpănată: vama era o hardughie ruinată AL.; 2. fig. ruină: era bătrân... cam hardughie AL. [Origină necunoscută].

hardughíe f. (ngr. harturgia, fabrică de hîrtie, d. harti, hîrtie, și -urghie ca’n liturghie, chirurgie, dramaturgie. Prima fabrică de hîrtie exista deja în Țara Românească la 1768 [Ĭorga, Negoț. 191]. De la una din aceste fabricĭ, care era, de sigur, mare, hardughie a ajuns să însemne „casă colosală” și, după ce va fi fost părăsită, „casă ruinată”). Mold. Munt. est. Casă mare peste măsură, dam. Casă ruinată. Fig. Persoană hodorogită, îmbătrînită. – În Munt. vest hurdughie. V. cocĭoabă, haraba, hărăbaĭe, hraĭ, odobaĭe, orliște, vraiște, palat.

arduvie sf vz hardughie

hurdubie sf vz hardughie

hardughie (pop.) s. f., art. hardughia, g.-d. art. hardughiei; pl. hardughii, art. hardughiile (desp. -ghi-i-)

hardughie (pop.) s. f., art. hardughia, g.-d. art. hardughiei; pl. hardughii, art. hardughiile

hardughie s. f., art. hardughia, g.-d. art. hardughiei; pl. hardughii, art. hardughiile

hardughie, hardughii, s.f. (pop.) 1. clădire mare, goală, neproporționată; șandrama. 2. (înv.) ruină, dărâmătură. 3. (înv. fig.; despre oameni) căzătură, prăpădit.