harchină sf [At: (a. 1868) ap. TDRG / V: ~rși~, ~rșchi~ / Pl: ~ne / E: nct] (Reg) Bucată mare (de mămăligă, de slănină etc.).

HARCHINĂ, harchine, s. f. (Mold.) Bucată mare de mămăligă, de slănină etc. V. halcă. Mihalachi se și întoarce c-o harchină de costiță afumată. VLAHUȚĂ, O. AL. I 89. Chef și voie bună, zise celalalt scoțînd o hrincă înghețată din desagi... și dîndu-ne și nouă cîte o harchină. CREANGĂ, A. 31. – Variantă: harșchină (CONTEMPORANUL, III 785) s. f.

HARCHINĂ ~e f. pop. Bucată mare dintr-un aliment (carne, mămăligă etc.); halcă. /Orig. nec.

harchină f. Mold. felie de mămăligă sau slănină: dându-ne și nouă câte o harchină CR. [Cf. hartan].

hárchină și (maĭ rar) hárșchină f., pl. ĭ (d. harș, harșt și rudă cu jarchină, jarcă, halcă și poate și cu hartan). Est. Jarcă, halcă, felie saŭ bucată mare (de slănină, de cașcaval ș. a.).

harșchină sf vz harchină

hrașchină sf vz harchină

HARȘCHINĂ s. f. V. harchină.

hárșchină, V. harchină.

harchină (reg.) s. f., g.-d. art. harchinei; pl. harchine

harchină (reg.) s. f., g.-d. art. harchinei; pl. harchine

harchină s. f., g.-d. art. harchinei; pl. harchine