haram a. blestemat, afurisit (în opozițiune cu halal): copilul ce îmbracă e haram PANN; de haram, pe nedrept: vrei să-ți mănânc banii de haram AL.; a mânca haram, a spune minciuni: măi, tartorule, nu mânca haram și spune drept CR. ║ n. vită proastă și fără stăpân: hăis, ța, haram, la plug! AL. haramu-i cu nărav AL. ║ int. (în blesteme): haram de capul vostru! CR. ║ adv. nemeritat: după cum haram veniră, astfel și haram sau dus PANN. [Turc. HARAM, lucru interzis, sacru, necurat].