7 definiții pentru haraiman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HARAIMÁN s. n. (Reg.) Gălăgie, tărăboi, zarvă. – Et. nec.

HARAIMÁN s. n. (Reg.) Gălăgie, tărăboi, zarvă. – Et. nec.

haraiman sn [At: I. CR. I, 77 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1-2 Zgomot (mare).

haraĭmán n., pl. e (imit. ca și harhat, hîrîĭ, huruĭ și -man ca în chiloman). Munt. vest. Chiloman, țipete, chiote (de durere, de bucurie): țipete și haraĭman mare (ChN. I, 98).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HARAIMÁN s. v. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

haraiman s. v. BALAMUC. GĂLĂGIE. HĂRMĂLAIE. HUIET. LARMĂ. SCANDAL. TĂMBĂLĂU. TĂRĂBOI. TEVATURĂ. TUMULT. VACARM. VUIET. ZARVĂ. ZGOMOT.

Intrare: haraiman
  • silabație: ha-rai-man info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haraiman
  • haraimanul
  • haraimanu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • haraiman
  • haraimanului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

haraiman

etimologie: