HARABA, harabale, s. f. (Mai ales în Mold.) Căruță mare de transport. La deal urca o haraba plină de saci, trasă de un căluț răblăgit. CAMILAR, N. I 113. Meșter neîntrecut... cînd i se aduceau cupelele, trăsurile și harabalele vechi cu o roată smintită, cu un arc plesnit, cu învelișul rupt, cu hulubele rupte. PAS, L. I 71. În sfîrșit, nu trece mult la mijloc și numai iaca li se aduc 12 harabale cu pîne. CREANGĂ, P. 260. ♦ Cantitatea care intră într-o căruță ca cea descrisă mai sus. O haraba întreagă aș fi în stare să mănînc și parcă tot nu m-aș sătura. CREANGĂ, P. 210.