3) hap, a hăpá v. tr. (d. hap 2 și rudă cu vsl. hapati, bg. hapĭy, rus. hápatĭ, a apuca, ohápatĭ, a șterpeli, a fura; ngr. hápto, háfto, ung. happolni, germ. ol. happen, fr. happer, a apuca răpede. V. hapca, înhap, zăpsesc). Fam. Apuc și înghit răpede: cînele a hăpat carnea.