Definiția cu ID-ul 910746:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HANȚĂ2, hanțe, s. f. (Olt.) Gură (considerată ca organ al vorbirii); gură care vorbește mult și fără rost; gură spartă, fleancă, clanță. ◊ Expr. Bun de hanță = flecar, guraliv.