6 definiții pentru hantelă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hante sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: ger Hantel] Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită în gimnastică.

HANTÉLĂ, hantele, s. f. Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită în gimnastică. – Din germ. Hantel.

HANTÉLĂ, hantele, s. f. Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită în gimnastică. – Din germ. Hantel.

HANTÉLĂ s.f. Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită pentru gimnastică. [Cf. engl. hantle].

HANTÉLĂ s. f. greutate din metal compusă din două sfere unite printr-un mâner, folosită pentru gimnastică. (< germ. Hantel)

HANTÉLĂ ~e f. Greutate de metal compusă din două sfere unite printr-un mâner, folosită pentru gimnastică. /<germ. Hantel


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hantélă s. f., pl. hantéle

Intrare: hantelă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hante
  • hantela
plural
  • hantele
  • hantelele
genitiv-dativ singular
  • hantele
  • hantelei
plural
  • hantele
  • hantelelor
vocativ singular
plural

hantelă

  • 1. Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită în gimnastică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: