6 definiții pentru hantelă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HANTELĂ, hantele, s. f. Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită în gimnastică. – Din germ. Hantel.
HANTELĂ, hantele, s. f. Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită în gimnastică. – Din germ. Hantel.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hantelă sf [At: DN3 / Pl: ~le / E: ger Hantel] Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită în gimnastică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HANTELĂ s.f. Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mîner, folosită pentru gimnastică. [Cf. engl. hantle].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HANTELĂ s. f. greutate din metal compusă din două sfere unite printr-un mâner, folosită pentru gimnastică. (< germ. Hantel)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
HANTELĂ ~e f. Greutate de metal compusă din două sfere unite printr-un mâner, folosită pentru gimnastică. /<germ. Hantel
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hantelă s. f., pl. hantele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
hantelă, hantelesubstantiv feminin
- 1. Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită în gimnastică. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Hantel DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.