10 definiții pentru hangiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han2. – Din tc. hancı.

HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han2. – Din tc. hancı.

hangiu sm [At: PRAVILA (1814), 176 / Pl: ~ii / E: tc hanci] (Iuz) 1 Proprietar al unui han2 (1) Si: hangiec (1). 2 Om care ține un han2 (2) Si: hangiec (2). 3 Om care servește la un han2 (2) Si: hangiec (3).

HANGÍU, hangii, s. m. Cel care ține un han2 (ca proprietar sau ca arendaș). Voi prăvălieșii, hangiii, vă bateți cu capul de pereți că [perceptorul] ia prea mult, că vă calicește, că vă omoară. GALAN, Z. R. 49. Se auzea un glas mare, mînios, la care răspundea vocea groasă a hangiului. SADOVEANU, O. VII 28. Hangiul... bogat putred, se răsfoia în duhoarea de țuică și vin. DELAVRANCEA, S. 7.

HANGÍU ~i m. înv. Persoană care ținea un han; stăpân al unui han. /<turc. hanci

hangíŭ m. (turc. hanšy). Stăpîn de han. – Fem. -gĭoaĭcă saŭ -giță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi, art. hangíii (-gi-ii)

hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi, art. hangíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HANGÍU s. (înv.) birtaș, locandier, tractirgiu.

HANGIU s. (înv.) birtaș, locandier, tractirgiu.

Intrare: hangiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hangiu
  • hangiul
  • hangiu‑
plural
  • hangii
  • hangiii
genitiv-dativ singular
  • hangiu
  • hangiului
plural
  • hangii
  • hangiilor
vocativ singular
  • hangiule
plural
  • hangiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hangiu

  • 1. Persoană care ține un han (1.).
    exemple
    • Voi prăvălieșii, hangiii, vă bateți cu capul de pereți că [perceptorul] ia prea mult, că vă calicește, că vă omoară. GALAN, Z. R. 49.
      surse: DLRLC
    • Se auzea un glas mare, mînios, la care răspundea vocea groasă a hangiului. SADOVEANU, O. VII 28.
      surse: DLRLC
    • Hangiul... bogat putred, se răsfoia în duhoarea de țuică și vin. DELAVRANCEA, S. 7.
      surse: DLRLC

etimologie: