10 definiții pentru hangiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HANGÍȚĂ, hangițe, s. f. Soție de hangiu; femeie care ține un han2; hangioaică. – Hangiu + suf. -iță.

HANGÍȚĂ, hangițe, s. f. Soție de hangiu; femeie care ține un han2; hangioaică. – Hangiu + suf. -iță.

hangiță sf [At: SĂM. IV, 865 / Pl: ~țe / E: hangiu + -iță] 1-3 Soție de hangiu (1-3) Si: hangioacă (1-3), hangioaică (1-3). 4 Femeie care ține un han2 (1) Si: hangioacă (4), hangioaică (4). 5 Femeie care servește la un han2 (1) Si: hangioacă, hangioaică (5).

HANGÍȚĂ, hangițe, s. f. Soție de hangiu, femeie care ține un han2 (ca proprietară sau ca arendașă); hangioaică. Hangița iese-n ușă, Bucuroasă de cîștig. TOPÎRCEANU, S. A. 13.

HANGÍȚĂ ~e f. înv. 1) Femeia care ține un han; stăpână a unui han. 2) Soția hangiului. /hangiu + suf. ~iță

hangiu sm [At: PRAVILA (1814), 176 / Pl: ~ii / E: tc hanci] (Iuz) 1 Proprietar al unui han2 (1) Si: hangiec (1). 2 Om care ține un han2 (2) Si: hangiec (2). 3 Om care servește la un han2 (2) Si: hangiec (3).

hangíŭ m. (turc. hanšy). Stăpîn de han. – Fem. -gĭoaĭcă saŭ -giță, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hangíță s. f., g.-d. art. hangíței; pl. hangíțe

hangíță s. f., g.-d. art. hangíței; pl. hangíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: hangiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hangiță
  • hangița
plural
  • hangițe
  • hangițele
genitiv-dativ singular
  • hangițe
  • hangiței
plural
  • hangițe
  • hangițelor
vocativ singular
  • hangiță
  • hangițo
plural
  • hangițelor

hangiță

etimologie:

  • Hangiu + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09