hangán, -ă adj. (d. orășelu Hangu, d. ung. hanga, loc în care nu cresc de cît buruĭene și mărăcinĭ). Mold. Popușoĭ hanganĭ saŭ și hăngăneștĭ, un fel de popușoĭ precocĭ între cincŭantinĭ și comunĭ. Odinioară se numeaŭ hanganĭ niște soldațĭ dintr’un corp de infanterie moldovenească armațĭ cu puștĭ și topoare.