handicapare sf [At: DA ms / Pl: ~pări / E: handicapa] 1 Neacordare, într-o întrecere, a acelorași șanse tuturor candidaților Si: handicapat¹ (1). 2 (Fig) Stânjenire. 3 (Fig) Inferioritate. 4 (Fig) Îngreunare.

HANDICAPARE s.f. Acțiunea de a handicapa și rezultatul ei. [< handicapa].

handicapa vt [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 108, 2/5 / Pzi: ~pez / E: handicap] 1 A nu da, într-o întrecere, aceleași șanse tuturor candidaților. 2 (Fig) A stânjeni. 3 (Fig) A pune într-o stare de inferioritate. 4 (Fig) A îngreuna.

HANDICAPA, handicapez, vb. I. Tranz. 1. A avea (prin calitățile pe care le posedă) sau a-și crea (prin mijloace nepermise) un avantaj asupra unui adversar într-o competiție sportivă; a dezavantaja. A fost handicapat de un adversar mai bine antrenat. 2. Fig. A stînjeni activitatea cuiva, a îngreuia munca cuiva, a pune pe cineva în stare de inferioritate. Procesul său de creație a fost handicapat de insuficienta pregătire ideologică. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 9/5.

HANDICAPA vb. I. tr. 1. A echilibra șansele unor concurenți într-o întrecere. 2. (Fig.) A pune în inferioritate (pe cineva); a stînjeni. [Cf. fr. handicaper].

HANDICAPA vb. tr. 1. a avea sau a-și crea un avantaj asupra adversarului într-o competiție. 2. a pune pe cineva în inferioritate. (< fr. handicaper)

A HANDICAPA ~ez 1. tranz. (echipă, concurenți, adversari) A pune într-o stare de handicap; a dezavantaja. 2. intranz. A crea un handicap pentru adversar. /<fr. handicaper

handicapa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. handicapez, 3 handicapează; conj. prez. 1 sg. să handicapez, 3 să handicapeze

handicapa (a ~) vb., ind. prez. 3 handicapează

handicapa vb., ind. prez. 1 sg. handicapez, 3 sg. și pl. handicapează

HANDICAPA vb. v. defavoriza, dezavantaja.

handicapa vb. v. DEFAVORIZA. DEZAVANTAJA.