8 definiții pentru hanâmă hanimă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hanâ sf [At: FILIMON, C. II, 742 / V: ~nu / E: tc hanym] (Tcî) Femeie din nobilimea turcă.

HANẤMĂ, hanâme, s. f. (Înv.) Femeie din aristocrația turcă. – Din tc. hanem.

HANẤMĂ, hanâme, s. f. (Înv.) Femeie din aristocrația turcă. – Din tc. hanem.

hanâmă f. damă nobilă turcă: cântă din gură și din tambură întocmai ca o hanâmă de saraiu FIL. [Turc. HANYM, lit. prințesă, fiică de Han].

HANÎ́MĂ, hanîme, s. f. (Turcism învechit) Femeie din clasa aristocrației turce. Colo, fumînd tăcută, o tînără hanîmă Se pleacă visătoare pe mica-i albă mînă. BOLINTINEANU, la TDRG. Cîntă din gură și din tambură, întocmai ca o hanîmă de sarai. FILIMON, C. 68.

hanî́mă f., pl. e (turc. hanym). Vechĭ. Cocoană Turcoaĭcă. – Și hanumă.[1] corectată

  1. În original, tipărit greșit: hamumă (vezi trimiterea corespunzătoare). — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hanấmă (înv.) s. f., g.-d. art. hanấmei; pl. hanấme

hanâmă s. f., g.-d. art. hanâmei; pl. hanâme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hanímă, haníme, s.f. (înv.) femeie din aristocrația turcă.

Intrare: hanâmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hanâ
  • hanâma
plural
  • hanâme
  • hanâmele
genitiv-dativ singular
  • hanâme
  • hanâmei
plural
  • hanâme
  • hanâmelor
vocativ singular
  • hanâ
  • hanâmo
plural
  • hanâmelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hani
  • hanima
plural
  • hanime
  • hanimele
genitiv-dativ singular
  • hanime
  • hanimei
plural
  • hanime
  • hanimelor
vocativ singular
  • hani
  • hanimo
plural
  • hanimelor

hanâmă hanimă

  • 1. învechit Femeie din aristocrația turcă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Colo, fumînd tăcută, o tînără hanîmă Se pleacă visătoare pe mica-i albă mînă. BOLINTINEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Cîntă din gură și din tambură, întocmai ca o hanîmă de sarai. FILIMON, C. 68.
      surse: DLRLC

etimologie: