HAMUT, hamuturi, s. n. (Învechit) Parte a hamului care trece peste gîtul calului; gîtar. Podoabele și cusăturile dupe veșminte și dupe hamutul calului... au rămas tăinuite. ODOBESCU, S. II 198. Înmuiau în fir și în pietre scumpe hainele de pe dînșii și hamuturile de pe caii lor. id. ib. III 108.