2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HAMÍT, -Ă, hamiți, -te, s. m. și f. (La pl.) Grup de popoare din nordul și estul Africii, înrudite prin limbă și prin trăsături fizice; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. – Din fr. Chamites.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hamít adj. m., s. m., pl. hamíți; adj. f., s. f. hamítă, pl. hamíte

hamít adj. m., s. m., pl. hamíți; f. sg. hamítă, pl. hamíte

Intrare: hamită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hami
  • hamita
plural
  • hamite
  • hamitele
genitiv-dativ singular
  • hamite
  • hamitei
plural
  • hamite
  • hamitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hamit (adj.)
hamit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hamit
  • hamitul
  • hamitu‑
  • hami
  • hamita
plural
  • hamiți
  • hamiții
  • hamite
  • hamitele
genitiv-dativ singular
  • hamit
  • hamitului
  • hamite
  • hamitei
plural
  • hamiți
  • hamiților
  • hamite
  • hamitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hamit, -ă (persoană) hamită

  • 1. (la) plural Grup de popoare din nordul și estul Africii, înrudite prin limbă și prin trăsături fizice.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană aparținând acestui grup.
      surse: DEX '09

etimologie: