3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hamiți smp [At: DEX2 / E: fr chamites] Grup de popoare din nordul și estul Africii, înrudite prin limbă și trăsături fizice.

HAMÍȚI s. m. pl. Grup de popoare din nordul și estul Africii, înrudite prin limbă și prin trăsături fizice. – Din fr. Chamites.

Hamiți m. pl. numele popoarelor cari ocupară în vechime toată Africa septentrională.

HAMÍT, -Ă, hamiți, -te, s. m. și f. (La pl.) Grup de popoare din nordul și estul Africii, înrudite prin limbă și prin trăsături fizice; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. – Din fr. Chamites.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hamít adj. m., s. m., pl. hamíți; adj. f., s. f. hamítă, pl. hamíte

hamít adj. m., s. m., pl. hamíți; f. sg. hamítă, pl. hamíte

Intrare: hamiți
hamiți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hamit (adj.)
hamit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hamit
  • hamitul
  • hamitu‑
  • hami
  • hamita
plural
  • hamiți
  • hamiții
  • hamite
  • hamitele
genitiv-dativ singular
  • hamit
  • hamitului
  • hamite
  • hamitei
plural
  • hamiți
  • hamiților
  • hamite
  • hamitelor
vocativ singular
plural
Intrare: hamit (s.m.)
hamit2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hamit
  • hamitul
  • hamitu‑
plural
  • hamiți
  • hamiții
genitiv-dativ singular
  • hamit
  • hamitului
plural
  • hamiți
  • hamiților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hamit, -ă (persoană) hamită

  • 1. (la) plural Grup de popoare din nordul și estul Africii, înrudite prin limbă și prin trăsături fizice.
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Persoană aparținând acestui grup.
      surse: DEX '09

etimologie: