HAMEI s. n. Plantă erbacee volubilă, cu tulpina lungă și subțire, cu flori verzui, ale cărei semințe aromatice și amare se întrebuințează la fabricarea berii (Humulus Lupulus). (Atestat în forma hemei) Și pe coasta cu hemei Nu mă va mai duce dorul. COȘBUC, P. II 172. Mulțime de ferestre se vedeau, erau înconjurate de hemei, care se agăța și pe coperișul de oale albii. CONTEMPORANUL, III 781. – Variante: hămei (ODOBESCU, S. III 28, NEGRUZZI, S. I 96, ALECSANDRI, P. P. 407), hemei s. n.