2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

halou sn vz halo2

halo1 sn [At: MDT / V: ~u / Pl: ~ri / E: fr hall, ger Halo] 1 Cerc luminos (și colorat) care, din pricina unor condiții atmosferice, apare uneori în jurul soarelui sau al lunii. 2 Văl produs pe o placă fotografică dacă în aparat pătrunde un fascicul luminos prea intens.

HALÓ, halouri, s. n. 1. Fenomen optic care constă în apariția unor inele luminoase în jurul Soarelui sau al Lunii care se datorește reflexiei, refracției și dispersiei luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi; cearcăn (2). 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor. [Var.: halóu s. n.] – Din fr. halo.

HALÓ, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii și care se datorește reflexiei și refracției luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi; cearcăn (2). 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor. – Din fr. halo.

HALÓ, halouri, s. n. 1. Cerc luminos care apare în anumite condiții atmosferice în jurul soarelui sau al lunii. (Fig.) Se repezi la pulverizator să-și învăluie sora într-un halo de pulbere lichidă și parfumată. C. PETRESCU, C. V. 169. 2. (În fotografie) Aureolă care încercuiește, pe o placă sensibilă, imaginea fotografică a unui punct foarte luminos (și în cuprinsul căreia detaliile dispar).

HALÓ s.n. 1. Coroană luminoasă și colorată care apare uneori în jurul Soarelui sau al Lunii. 2. Pete concentrice formate pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat în cazul iluminării acestuia cu fascicule luminoase intense și înguste. 3. Aureolă. [< fr. halo, cf. gr. halos – disc].

HALÓ3 s. n. 1. cerc luminos, colorat, în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită prezenței cristalelor de gheață. ◊ (p. ext.) cerc luminos difuz în jurul unei surse luminoase. 2. iradiație luminoasă pe stratul fotosensibil al unui material fotografic în jurul unui punct strălucitor, ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat. 3. (fig.) aureolă, nimb. (< fr. halo, gr. halos)

HALÓ ~uri n. 1) astr. Formație luminoasă circulară, colorată care, în anumite condiții atmosferice, apare în jurul Soarelui sau Lunii. 2) Zonă luminoasă ce înconjoară imaginea fotografică a unui punct strălucitor. [Art. haloul] /<fr. halo


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

haló / halóu s. n., art. halóul; pl. halóuri

haló s. n., art. halóul; pl. halóuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HALÓ s. (ASTRON.) (pop.) cearcăn, (înv.) țărcălan. (~ul este un meteor optic.)

HALO s. (ASTRON.) (pop.) cearcăn, (înv.) țărcălan. (~ul este un meteor optic.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HALÓ (< fr. {i}; {s} gr., lat.) s. n. 1. Fenomen optic (fotometeor) care constă în apariția unor inele luminoase în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită refracției, reflexiei și dispersie luminii în cristalele de gheață aflate în suspensie în atmosfera înaltă. 2. Zonă luminoasă care apare pe fotografii în jurul imaginii unui punct strălucitor. 3. Fenomen psihologic normal, frecvent întâlnit, constând în contagiunea și influențarea percepției și a evaluării sau a aprecierii unui subiect (poate fi pozitiv sau negativ).

Intrare: halou
halou
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: halo
substantiv neutru (N78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halo
  • haloul
  • halou‑
plural
  • halouri
  • halourile
genitiv-dativ singular
  • halo
  • haloului
plural
  • halouri
  • halourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halou
  • haloul
  • halou‑
plural
  • halouri
  • halourile
genitiv-dativ singular
  • halou
  • haloului
plural
  • halouri
  • halourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

halo halou

  • 1. Fenomen optic care constă în apariția unor inele luminoase în jurul Soarelui sau al Lunii care se datorește reflexiei, refracției și dispersiei luminii în cristalele de gheață aflate în atmosferă la mari înălțimi; cearcăn (2.).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cearcăn țărcălan un exemplu
    exemple
    • figurat Se repezi la pulverizator să-și învăluie sora într-un halo de pulbere lichidă și parfumată. C. PETRESCU, C. V. 169.
      surse: DLRLC
  • 2. Zonă luminoasă care încercuiește imaginea fotografică a unui punct strălucitor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • surse: DN MDN '00

etimologie: