6 definiții pentru halogenură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALOGENÚRĂ, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un alt element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogénure.

HALOGENÚRĂ, halogenuri, s. f. Compus al unui halogen cu un alt element chimic, cu un radical organic sau anorganic. – Din fr. halogénure.

halogenu sf [At: LTR / Pl: -ri / E: halogen + -ură cf fr halogénure] (Chm) Sare rezultată din combinarea unui halogen cu un metal Si: haloid.

HALOGENÚRĂ s.f. Compus al unui halogen cu alte elemente chimice sau radicali organici. [< fr. halogénure].

HALOGENÚRĂ s. f. compus al unui halogen cu un alt element sau cu un radical. (< fr. halogénure)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

halogenúră s. f., g.-d. art. halogenúrii; pl. halogenúri

halogenúră s. f., g.-d. art. halogenúrii; pl. halogenúri

Intrare: halogenură
halogenură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halogenu
  • halogenura
plural
  • halogenuri
  • halogenurile
genitiv-dativ singular
  • halogenuri
  • halogenurii
plural
  • halogenuri
  • halogenurilor
vocativ singular
plural

halogenură

  • 1. Compus al unui halogen cu un alt element chimic, cu un radical organic sau anorganic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: