2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALOGENÁ, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.

HALOGENÁ, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.

halogena vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: fr halogéner] A supune o substanță reacției de halogenare.

HALOGENÁ vb. I. tr. A produce acțiunea de halogenare. [< fr. halogéner].

HALOGENÁ vb. tr. a supune o substanță reacției de halogenare. (< fr. halogéner)

A HALOGENÁ ~éz tranz. (compuși organici) A trata cu halogen. /<fr. halogéner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

halogenát adj. m., pl. halogenáți; f. sg. halogenátă, pl. halogenáte

*halogená (a ~) vb., ind. prez. 3 halogeneáză

halogená vb., ind. prez. 1 sg. halogenéz, 3 sg. și pl. halogeneáză

Intrare: halogenat
halogenat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halogenat
  • halogenatul
  • halogenatu‑
  • halogena
  • halogenata
plural
  • halogenați
  • halogenații
  • halogenate
  • halogenatele
genitiv-dativ singular
  • halogenat
  • halogenatului
  • halogenate
  • halogenatei
plural
  • halogenați
  • halogenaților
  • halogenate
  • halogenatelor
vocativ singular
plural
Intrare: halogena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • halogena
  • halogenare
  • halogenat
  • halogenatu‑
  • halogenând
  • halogenându‑
singular plural
  • halogenea
  • halogenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • halogenez
(să)
  • halogenez
  • halogenam
  • halogenai
  • halogenasem
a II-a (tu)
  • halogenezi
(să)
  • halogenezi
  • halogenai
  • halogenași
  • halogenaseși
a III-a (el, ea)
  • halogenea
(să)
  • halogeneze
  • halogena
  • halogenă
  • halogenase
plural I (noi)
  • halogenăm
(să)
  • halogenăm
  • halogenam
  • halogenarăm
  • halogenaserăm
  • halogenasem
a II-a (voi)
  • halogenați
(să)
  • halogenați
  • halogenați
  • halogenarăți
  • halogenaserăți
  • halogenaseți
a III-a (ei, ele)
  • halogenea
(să)
  • halogeneze
  • halogenau
  • halogena
  • halogenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

halogena

  • 1. A supune o substanță reacției de halogenare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: