opțiuni
  • info
2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

HALOGENARE, halogenări, s. f. Reacție chimică de introducere a halogenilor în molecula unui compus organic. – V. halogena.

HALOGENARE, halogenări, s. f. Reacție chimică de introducere a halogenilor în molecula unui compus organic. – V. halogena.

halogenare sf [At: LTR / Pl: ~nări / E: halogen + -are] (Chm) Introducere a unui halogen într-o moleculă organică Si: halogenație.

HALOGENARE s. f. Operația de introducere a halogenilor într-o moleculă organică.

HALOGENARE s.f. Reacție chimică de introducere a halogenilor într-o moleculă organică; halogenație. [< halogena].

HALOGENARE s. f. reacție chimică de introducere a halogenilor într-o moleculă organică. (< halogena)

HALOGENA, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.

HALOGENA, halogenez, vb. I. Tranz. A supune o substanță reacției de halogenare. – Din fr. halogéner.

halogena vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: fr halogéner] A supune o substanță reacției de halogenare.

HALOGENA vb. I. tr. A produce acțiunea de halogenare. [< fr. halogéner].

HALOGENA vb. tr. a supune o substanță reacției de halogenare. (< fr. halogéner)

A HALOGENA ~ez tranz. (compuși organici) A trata cu halogen. /<fr. halogéner

Ortografice DOOM

halogenare s. f., g.-d. art. halogenării; pl. halogenări

halogenare s. f., g.-d. art. halogenării; pl. halogenări

halogenare s. f., g.-d. art. halogenării; pl. halogenări

halogena (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. halogenez, 3 halogenează; conj. prez. 1 sg. să halogenez, 3 să halogeneze

*halogena (a ~) vb., ind. prez. 3 halogenează

halogena vb., ind. prez. 1 sg. halogenez, 3 sg. și pl. halogenează

Enciclopedice

HALOGENÁRE (< după fr.) s. f. Reacție chimică prin care se introduc unul sau mai mulți atomi de halogen în molecula unui compus organic. Se folosește (în special fluorurarea și clorurarea) la obținerea unor solvenți, freoni, polimeri, coloranți etc.

Intrare: halogenare
halogenare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halogenare
  • halogenarea
plural
  • halogenări
  • halogenările
genitiv-dativ singular
  • halogenări
  • halogenării
plural
  • halogenări
  • halogenărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: halogena
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • halogena
  • halogenare
  • halogenat
  • halogenatu‑
  • halogenând
  • halogenându‑
 singular plural
  • halogenează
  • halogenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • halogenez
 (să)
  • halogenez
  • halogenam
  • halogenai
  • halogenasem
a II-a (tu)
  • halogenezi
 (să)
  • halogenezi
  • halogenai
  • halogenași
  • halogenaseși
a III-a (el, ea)
  • halogenează
 (să)
  • halogeneze
  • halogena
  • halogenă
  • halogenase
plural I (noi)
  • halogenăm
 (să)
  • halogenăm
  • halogenam
  • halogenarăm
  • halogenaserăm
  • halogenasem
a II-a (voi)
  • halogenați
 (să)
  • halogenați
  • halogenați
  • halogenarăți
  • halogenaserăți
  • halogenaseți
a III-a (ei, ele)
  • halogenează
 (să)
  • halogeneze
  • halogenau
  • halogenară
  • halogenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

halogenare, halogenărisubstantiv feminin

  • 1. Reacție chimică de introducere a halogenilor în molecula unui compus organic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: halogenație
etimologie:
  • vezi halogena DEX '09 DEX '98 DN

halogena, halogenezverb

  • 1. A supune o substanță reacției de halogenare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.