16 definiții pentru halebardier alebardier


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

halebardier sm [At: MDENC / V: al~ / Pl: ~i / E: fr hallebardier] Soldat înarmat cu o halebardă.

HALEBARDIÉR, halebardieri, s. m. Soldat înarmat cu o halebardă. [Pr.: -di-er.Var.: alebardiér s. m.] – Din fr. hallebardier.

HALEBARDIÉR, halebardieri, s. m. Soldat înarmat cu o halebardă. [Pr.: -di-er.Var.: alebardiér s. m.] – Din fr. hallebardier.

HALEBARDIÉR, halebardieri, s. m. Soldat care poartă o halebardă. – Pronunțat: -di-er. – Variantă: alebardier s. m.

HALEBARDIÉR s.m. Soldat înarmat cu o halebardă. [Pron. -di-er, var. alebardier s.m. / < fr. hallebardier].

HALEBARDIÉR s. m. soldat înarmat cu o halebardă. (< fr. hallebardier)

HALEBARDIÉR ~e m. ist. Ostaș înarmat cu o halebardă. [Sil. -di-er] /<fr. hallebardier

*halebardiér m. (fr. hallebardier). Soldat armat cu halebardă. V. baltagiŭ.

alebardier sm vz halebardier

ALEBARDIÉR s. m. v. halebardier.

ALEBARDIÉR s. m. v. halebardier.

ALEBARDIÉR s. m. v. halebardier.

ALEBARDIÉR s. m. V. halebardier.

ALEBARDIÉR s.m. v. halebardier.

alebardier m. soldat înarmat cu alebardă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

halebardiér (-di-er) s. m., pl. halebardiéri

halebardiér s. m. (sil. -di-er), pl. halebardiéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HALEBARDIÉR s. (IST., MIL.) (înv.) trabant.

HALEBARDIER s. (IST., MIL.) (înv.) trabant.

Intrare: halebardier
  • silabație: -di-er
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halebardier
  • halebardierul
  • halebardieru‑
plural
  • halebardieri
  • halebardierii
genitiv-dativ singular
  • halebardier
  • halebardierului
plural
  • halebardieri
  • halebardierilor
vocativ singular
  • halebardierule
  • halebardiere
plural
  • halebardierilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alebardier
  • alebardierul
  • alebardieru‑
plural
  • alebardieri
  • alebardierii
genitiv-dativ singular
  • alebardier
  • alebardierului
plural
  • alebardieri
  • alebardierilor
vocativ singular
  • alebardierule
  • alebardiere
plural
  • alebardierilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

halebardier alebardier

  • 1. Soldat înarmat cu o halebardă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: trabant

etimologie: