18 definiții pentru halebardier alebardier

HALEBARDIÉR, halebardieri, s. m. Soldat înarmat cu o halebardă. [Pr.: -di-er.Var.: alebardiér s. m.] – Din fr. hallebardier.

HALEBARDIÉR, halebardieri, s. m. Soldat înarmat cu o halebardă. [Pr.: -di-er.Var.: alebardiér s. m.] – Din fr. hallebardier.

HALEBARDIÉR, halebardieri, s. m. Soldat care poartă o halebardă. – Pronunțat: -di-er. – Variantă: alebardier s. m.

halebardiér (-di-er) s. m., pl. halebardiéri

halebardiér s. m. (sil. -di-er), pl. halebardiéri

HALEBARDIÉR s. (IST., MIL.) (înv.) trabant.

HALEBARDIÉR s.m. Soldat înarmat cu o halebardă. [Pron. -di-er, var. alebardier s.m. / < fr. hallebardier].

HALEBARDIÉR s. m. soldat înarmat cu o halebardă. (< fr. hallebardier)

HALEBARDIÉR ~e m. ist. Ostaș înarmat cu o halebardă. [Sil. -di-er] /<fr. hallebardier

*halebardiér m. (fr. hallebardier). Soldat armat cu halebardă. V. baltagiŭ.

alebardiér sm vz halebardier

ALEBARDIÉR s. m. v. halebardier.

ALEBARDIÉR, alebardieri, s. m. V. halebardier.

ALEBARDIÉR s. m. v. halebardier.

ALEBARDIÉR s. m. v. halebardier.

ALEBARDIÉR s.m. v. halebardier.

alebardier m. soldat înarmat cu alebardă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

HALEBARDIÉR s. (IST., MIL.) (înv.) trabánt.

Intrare: halebardier
halebardier substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular halebardier halebardierul
plural halebardieri halebardierii
genitiv-dativ singular halebardier halebardierului
plural halebardieri halebardierilor
vocativ singular
plural
alebardier
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alebardier alebardierul
plural alebardieri alebardierii
genitiv-dativ singular alebardier alebardierului
plural alebardieri alebardierilor
vocativ singular
plural