10 definiții pentru haleală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HALEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a mânca (cu lăcomie); (concr.) ceea ce se mănâncă, mâncare. – Hali + suf. -eală.

halea sf [At: DUNĂREANU, CH. 84 / V: hăl~ / Pl: ~eli / E: hali + -eală] (Fam) 1 Mâncare. 2 Lucruri de furat. 3 (Reg) Bătaie. 4 (Reg) Prindere a mingii.

HALEÁLĂ[1] s. f. (Fam.) Faptul de a mânca (cu lăcomie); (concr.) ceea ce se mănâncă, mâncare. – Hali + suf. -eală. corectată

  1. Am corectat (în original apare HELEALĂ). — gall

HALEÁLĂ s. f. (Familiar) Faptul de a mînca (cu lăcomie, ca un hămesit); ceea ce se mănîncă, mîncare. Moșneagul... privește la coșniță și îngînă: Flămîngioșilor, degrabă la haleală și eu nici de-un franc n-am prins. DUNĂREANU, CH. 84.

HALEÁLĂ f. fam. 1) v. A HALI. 2) Produs alimentar ce se mănâncă; hrană; mâncare. /a hali + suf. ~eală


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

haleálă (fam.) s. f., g.-d. art. halélii

haleálă s. f., g.-d. art. halélii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HALEÁLĂ s. v. aliment, hrană, mâncare.

halea s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: haleală
substantiv feminin (F54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halea
  • haleala
plural
genitiv-dativ singular
  • haleli
  • halelii
plural
vocativ singular
plural

haleală

  • 1. familiar Faptul de a mânca (cu lăcomie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Hali + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98