12 definiții pentru haleală
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HALEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a mânca (cu lăcomie); (concr.) ceea ce se mănâncă, mâncare. – Hali + suf. -eală.
haleală sf [At: DUNĂREANU, CH. 84 / V: hăl~ / Pl: ~eli / E: hali + -eală] (Fam) 1 Mâncare. 2 Lucruri de furat. 3 (Reg) Bătaie. 4 (Reg) Prindere a mingii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HALEÁLĂ[1] s. f. (Fam.) Faptul de a mânca (cu lăcomie); (concr.) ceea ce se mănâncă, mâncare. – Hali + suf. -eală. corectat(ă)
- Am corectat (în original apare HELEALĂ). — gall
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HALEÁLĂ s. f. (Familiar) Faptul de a mînca (cu lăcomie, ca un hămesit); ceea ce se mănîncă, mîncare. Moșneagul... privește la coșniță și îngînă: Flămîngioșilor, degrabă la haleală și eu nici de-un franc n-am prins. DUNĂREANU, CH. 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HALEÁLĂ f. fam. 1) v. A HALI. 2) Produs alimentar ce se mănâncă; hrană; mâncare. /a hali + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hăleală sf vz haleală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
haleală (fam.) s. f., g.-d. art. halelii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
haleală (fam.) s. f., g.-d. art. halelii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haleálă s. f., g.-d. art. halélii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HALEÁLĂ s. v. aliment, hrană, mâncare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
haleală s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
haleală s. f. sg. mâncare
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
halealăsubstantiv feminin
- 1. Faptul de a mânca (cu lăcomie). DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Moșneagul... privește la coșniță și îngînă: Flămîngioșilor, degrabă la haleală și eu nici de-un franc n-am prins. DUNĂREANU, CH. 84. DLRLC
-
-
etimologie:
- Hali + sufix -eală. DEX '09 DEX '98