8 definiții pentru haldă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÁLDĂ, halde, s. f. Loc unde se depozitează sterilul și deșeurile inutilizabile provenite din lucrările miniere, de la prepararea minereurilor sau din uzinele metalurgice; p. ext. materialul depozitat pe acest loc. – Din germ. Halde.

HÁLDĂ, halde, s. f. Loc unde se depozitează sterilul și deșeurile inutilizabile provenite din lucrările miniere, de la prepararea minereurilor sau din uzinele metalurgice; p. ext. materialul depozitat pe acest loc. – Din germ. Halde.

haldă sf [At: LTR / Pl: ~de / E: fr halde] Loc unde se depozitează materialul neutilizabil provenit din lucrările miniere, de la extracție sau de la prepararea mecanică a minereurilor ori a cărbunelui.

HÁLDĂ, halde, s. f. Loc unde se depozitează deșeurile și materialul neutilizabil dintr-o mină, dintr-o uzină etc.; p. ext. materialul depozitat pe acest loc. ◊ Fig. Să arunc la haldă legile lui Palade... și să le scriu altele noi. DAVIDOGLU, M. 46.

HÁLDĂ s. f. loc de depozitare a sterilului rezultat din lucrările miniere, din prelucrarea mecanică a cărbunilor, minereurilor etc. (< germ. Halde)

háldă s. f. Loc unde se depozitează sterilul ◊ „Anual trebuiesc scoase din circuitul agricol câte patru hectare de teren pentru a face loc haldelor de cenușă piritică [...] și batalelor de fosfogips.” Sc. 28 V 74 p. 2. ◊ „Realizarea de noi materiale textile nețesute pentru însămânțat talazuri, terenuri erodate și halde de steril.” R.l. 7 III 78 p. 3; v. și Fl. 2 VIII 79 p. 9; v. și ripare (din germ. Halde; DT, DG; DEX)

HÁLDĂ ~e f. 1) Loc unde se depozitează sterilul. 2) Material depozitat într-un astfel de loc. /<germ. Halde


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

háldă s. f., g.-d. art. háldei; pl. hálde

háldă s. f., g.-d. art. háldei; pl. hálde

Intrare: haldă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • haldă
  • halda
plural
  • halde
  • haldele
genitiv-dativ singular
  • halde
  • haldei
plural
  • halde
  • haldelor
vocativ singular
plural

haldă

  • 1. Loc unde se depozitează sterilul și deșeurile inutilizabile provenite din lucrările miniere, de la prepararea minereurilor sau din uzinele metalurgice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Să arunc la haldă legile lui Palade... și să le scriu altele noi. DAVIDOGLU, M. 46.
    • 1.1. prin extensiune Materialul depozitat pe acest loc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: